Gripa A(H1N1)

                                                    

                                                    

Gripa A(H1N1)2009, cunoscută şi sub numele de ‘gripă porcină’ sau ‘noua gripă’, este o afecţiune respiratorie acută contagioasă. Ea este provocată de un virus gripal de tipul A, subtipul H1N1. Infecţia cu acest virus poate fi mai gravă decât infecţia cu virusurile gripale sezoniere, majoritatea populaţiei fie nu prezintă imunitate, fie are o imunitate scăzută la această tulpină de virus.

                                                                                                 

Primele cazuri de infecţii respiratorii datorate noului virus gripal A(H1N1) au fost înregistrate în martie 2009 în mai multe zone ale Mexicului. De atunci, virusul a continuat să se răspândească în America de Nord, Europa, Asia şi Oceania. Datorită amplorii răspândirii sale, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ridicat nivelul de alertă la faza 6, sau pandemie, faza în care virusul este răspândit la nivel mondial. Se estimează că după câteva luni, şi în cazul în care se iau măsurile corespunzătoare, numărul de persoane afectate va începe să scadă, situaţia revenind la normal.

                                                                                                 

                                                                                                 

                                                  

                                                                                               

                                                  

 

Ce este virusul gripal A(H1N1) ?

                                                                                                 

Există trei tipuri de virus gripal (A, B şi C), care fac parte din familia Orthomixoviridae. Toate cele trei tipuri de virus gripal pot infecta omul, însă virusul de tip A poate infecta şi animale, el fiind responsabil de majoritatea pandemiilor.

Tulpina de virus gripal A, responsabilă de pandemia din acest an, este încadrată în subtipul H1N1. Clasificarea subtipurilor virale se face în funcţie de cele două glicoproteine aflate la suprafaţa virusului, hemaglutinina(H) şi neuraminidaza(N).

Hemaglutinina este glicoproteina cu ajutorul căreia virusul se ataşează de celula pe care o va infecta şi reprezintă antigenul cheie în prepararea vaccinurilor antigripale.

Neuraminidaza este enzima cu ajutorul căreia virusul reuşeşte să pătrundă în celula gazdă. Enzima este ţinta medicamentelor antivirale oseltamivir (Tamiflu®) şi zanamivir (Relenza®), care îi inhibă activitatea.

Hemaglutinina există în 16 variante (H1-H16), iar neuraminidaza are 9 forme diferite (N1-N9) care pot fi găsite în diferite combinaţii, de unde şi varietatea mare de virusuri gripale (H1N1, H5N1, H3N2 etc.).

Exprimarea proteinelor virusurilor gripale poate fi modificată prin mutaţii genetice majore, numite „shifturi”şi mutaţii minore care se numesc „drifturi”, mutaţii care pot duce la scăderea eficienţei vaccinurilor şi medicaţiei antivirale.

 

Structura virusului gripal A(H1N1).

                                                                                                 

                                                                                                 

                                                                                                 

                                                                                                                                                                                                 

                                                                                                 

Ca şi cum virusul gripal nu ne-ar fi impresionat destul prin dinamismul şi flexibilitatea lui genetică, el mai are un as în mânecă. La întâlnirea dintre un virus care infectează omul cu unul care infectează alte specii cum ar fi păsările sau porcii, ele se pot combina, determinând naşterea unor virusuri noi cu caracteristicile părinţilor. Este cazul noului virus gripal A(H1N1), care este o combinaţie între un virus aviar, unul porcin şi un virus gripal uman.

Cu toate că resursele virusurilor par nelimitate, cercetări ample au dus la sinteza de molecule performante capabile să reducă gravitatea infecţiilor. Trăim într-o eră a pandemiilor în care se desfăşoară o adevărată competiţie între inventivitatea oamenilor de ştiinţă şi adaptabilitatea virusurilor.

                                                                                                 

                                                                                                 

Care este diferenţa dintre gripa sezonieră şi gripa A(H1N1)2009?

                                                                                                 

Virusurile gripale care determină infecţiile sezoniere se modifică de la an la an, însă sunt puternic înrudite unele cu altele. Oamenii de ştiinţă pot estima modificările pe care aceste virusuri le pot produce şi pot crea vaccinuri care să protejeze populaţia. De asemenea, prin expunerea de la an la an la aceste virusuri asemănătoare, sistemul nostru imunitar îşi dezvoltă proprii anticorpi împotriva lor.

Virusul gripal A(H1N1)2009 este un tip nou de virus, diferit de virusul gripal sezonier. Virusul noii gripe este o combinaţie între virusul gripal porcin, aviar şi uman, faţă de care sistemul nostru imunitar nu este pregătit.

                                                                                                 

                                                                                                 

Cum se transmite gripa AH1N1?

                                                    

Virusul gripal de origine porcină H1N1 se transmite în acelaşi mod ca şi gripa sezonieră. Virusurile gripale se transmit de la om la om, prin aerosolii produşi de tusea sau strănutul persoanelor infectate. De asemenea virusul poate fi transmis prin contact direct cu persoanele infectate, sau prin contact cu obiecte, sau suprafeţe contaminate.

În absenţa unor date suplimentare, referitoare la transmiterea noii tulpini de virus gripal, potenţialul de contaminare oculară sau gastrointestinală este necunoscut. Se consideră potenţial infecţioase toate secreţiile respiratorii precum şi toate fluidele biologice (inclusiv scaunele diareice).

Este important de menţionat că în paralel cu circulaţia noului virus de origine porcină, circulă şi tulpinile de gripă sezonieră (A şi B), putând fi şi ele responsabile de un număr ridicat de cazuri grave de gripă. Totuşi, conform datelor epidemiologice (European Centre for Disease Prevention and Control - ECDC), la sfârsitul lunii octombrie 2009, în Europa, se poate discuta de o contaminare exclusivă cu noul virus gripal de origine porcină.

                                                                                                 

Raportul săptămânal (săptămâna 19-26 oct. 2009) al ECDC referitor la tulpinile gripale circulante la nivel mondial

                                                                                                 

                                                                                                 

Care sunt simptomele gripei A(H1N1) ?

                                                    

Persoanele infectate cu virusul gripal A(H1N1)2009 pot trece printr-o perioadă de incubaţie de aproximativ 3-4 zile, perioadă în care sunt asimptomatici, după care acestea pot resimţi următoarele simptome:

• Oboseală

• Febră moderată (37,5-38,5ºC)

• Rinoree

• Dureri de gât

• Dureri musculare

• Frisoane

• Tuse

• Strănut

• Uneori diaree şi vomă

Cei mai mulţi bolnavi se însănătoşesc în aproximativ o săptămână, însă la unele persoane cu imunitate scăzută, gripa poate prezenta manifestări mai grave sau apariţia complicaţiilor cum ar fi pneumonia. Unii bolnavi pot avea nevoie de spitalizare, iar în unele cazuri poate surveni şi decesul.

                                                                                                 

                                                                                                 

Cum se pune diagnosticul de gripă cu virus nou A(H1N1) ?

                                                    

Conform ECDC (European Centres for Disease Control and Prevention), diagnosticul de infecţie gripală cu „noul virus gripal A(H1N1)” se face pe baza criteriilor clinice, de laborator şi epidemiologice.

Criterii clinice

 Orice persoană care prezintă una dintre următoarele trei caracteristici:

• febră > 38 °C, semne şi simptome ale unei infecții respiratorii acute

• pneumonie (boală respiratorie gravă)

• deces în urma unei boli respiratorii acute neexplicate.

Criterii de laborator

Cel puţin unul dintre următoarele teste:

• RT-PCR (reacţia în lanţ a polimerazei în timp real)

• cultură virală (necesită facilităţi BSL 3)

• cvadruplare a anticorpilor neutralizanţi specifici pentru noul virus gripal A(H1N1) (presupune utilizarea serurilor pereche, în faza acută a bolii și apoi în faza de convalescenţă, la o diferenţă de minimum 10-14 zile).

Criterii epidemiologice

Cel puţin una dintre următoarele trei caracteristici în cele şapte zile care au precedat declanşarea bolii:

• persoană care a fost un contact apropiat al unui caz confirmat de infecţie cu noul virus gripal A(H1N1) în timp ce cazul era bolnav

• persoană care a călătorit într-o zonă în care a fost înregistrată transmiterea susținută de la om la om a noii gripe A(H1N1)

• o persoană care lucrează într-un laborator în care se testează probe pentru detectarea noului virus gripal A(H1N1).

                                                                                                 

Clasificarea cazurilor

1. 1. Caz în anchetă: Orice persoană care întrunește criteriile clinice și epidemiologice.

   2. Caz probabil: Orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi epidemiologice şi cu rezultate de laborator pozitive de infecţie cu gripă A de tip nesubtipizabil.

   3. Caz confirmat: Orice persoană care întrunește criteriile de laborator pentru confirmare.

 

 

 

 

Care sunt categoriile de risc ?

                                                    

Există categorii de persoane mai expuse la contactarea şi transmiterea virusului, sau care datorită imunităţii scăzute dezvoltă o formă gravă de gripă ce le poate pune chiar viaţa în pericol. Aceste categorii de pacienţi sunt primele care vor primi vaccinul antigripal:

• Femeile însărcinate

• Persoanele care locuiesc sau au în grijă copii mai mici de şase luni

• Personalul medical

• Copiii şi adolescenţii între şase luni şi 24 de ani.

• Adulţii între 25 şi 64 de ani care suferă de afecţiuni cronice :

• boli respiratorii cronice

• boli cardiovasculare cronice (în general nu includ şi hipertensiunea arterială uşoară)

• boli metabolice cronice (în special diabet)

• persoane cu imunodeficienţe (congenitale, sau dobândite)

• pacienţi cu simptomatologie neurologică, sau neuromusculară cronică

                                                                                                 

Ca diferenţă majoră faţă de gripa sezonieră, se remarcă faptul că vârstnicii (cu vârsta mai mare de 60 ani) sănătoşi, sunt relativ neafectaţi de noua tulpină gripală A H1N1.

                                                                                                 

                                                                                                 

Care sunt complicaţiile gripei H1N1 de origine porcină?

                                                    

Informaţiile referitoare la complicaţiile clinice ale infecţiei cu virusul gripal de origine porcină sunt încă insuficiente. Sindroamele clinice întâlnite la persoanele infectate pot să varieze foarte mult, de la boală respiratorie uşoară până la afectarea de tract respirator inferior, deshidratare, sau pneumonie. Moartea apare doar ocazional şi se datorează în cele mai multe cazuri sindromului de detresă respiratorie acută.

               

Mortalitatea cumulativă - octombrie 2009 (ECDC)

                                                                                                 

Deşi datele referitoare la noua infecţie gripală sunt insuficiente pentru a se putea preconiza evoluţia bolii, clinicienii ar trebui să se aştepte la complicaţiile prezente şi în cazurile de gripă sezonieră: deteriorarea simptomatologiei din bolile cronice, infecţii de tract respirator superior (sinuzite, otite, crup), afectarea tractului respirator inferior (pneumonii, bronşiolite, status astmaticus), afecţiuni cardiace (miocardite, pericardite), musculo-scheletale (miozite, rabdomiolize), neurologice (encefalopatie acută şi post-infecţioasă, encefalite, convulsii febrile, status epilepticus), sindrom de şoc septic şi pneumonie bacteriană secundară cu, sau fără sepsis.

                                                                                                 

Posibile motive de îngrijorare

                                                                                                 

Chiar dacă în acest moment toată atenţia este concentrată pe noul virus AH1N1, nu ar trebui ignorată nici tulpina gripală H5N1. Deşi virusul gripei aviare (H5N1) contaminează doar accidental specia umană (virusul nu a evoluat spre o variantă care trece bariera de specie), mortalitatea ca urmare a infectării este extrem de ridicată. În acest context, ca urmare a distribuţiei largi a noii tulpini AH1N1, există un risc de reasortare genetică între aceasta şi tulpina H5N1, cu formarea unui virus mortal şi extrem de infecţios.

O altă posibilitate este reasortarea noii tulpini AH1N1 cu tulpina AH1N1sezonieră. Deoarece prima este rezistentă la amantadină, iar cea de-a doua este rezistenta la oseltamivir, eventuala variantă formată prin reasortare genetică ar putea fi multirezistentă la terapia antivirală.

În aceste condiţii, monitorizarea continuă a noului virus va permite luarea de măsuri rapide la orice schimbări ale genomului viral care ar putea modifica patogenicitatea, rezistenţa la medicamente, sau răspunsul la vaccinurile deja dezvoltate.

                                                                                       

 

        Măsuri igieno-dietetice de prevenire a contactării gripei porcine   A(H1N1)

 

Virusul gripal A(H1N1) poate supravieţui în mediu de la câteva ore la câteva zile. Transmiterea sa se poate face atât pe cale aeriană (prin tuse, strănut, salivă) cât şi prin contactul direct cu o persoană contaminată sau prin atingerea unor obiecte contaminate cu virusul gripal.

Câteva măsuri de igienă care pot ajuta la prevenirea transmiterii şi contactării virusului gripal sunt :

• Acoperiţi-vă nasul şi gura cu batista personală în timpul strănutului sau al tusei

• Folosiţi de preferinţă batiste de unică folosinţă care se vor arunca la coşul de gunoi

• Batistele din material textil se vor spăla şi se vor călca pe cât de des posibil

• Dacă nu aveti o batistă la îndemână, încercaţi să strănutaţi în cotul hainei

• Nu duceţi mâna la ochi sau la gură decât după ce a fost spălată cu apă şi săpun

• Spălaţi bine mâinile cu apă caldă şi săpun, sau dacă nu aveţi posibilitatea, utilizaţi serveţele umede dezinfectante sau gel 

• Evitaţi pe cât posibil aglomeraţiile

• Evitaţi contactul apropiat cu persoane care prezintă semne clinice evidente de afecţiuni acute respiratorii (febră, tuse, strănut, ochii congestionaţi etc.)

• Persoanele care prezintă simptome asemănătoare gripei trebuie izolate de restul familiei. Acestea trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.

 

                                               

                                               Spălarea corectă pe mâini, pasul 1 spre sănătate.

Pentru prevenirea infecţiei gripale, pe lângă măsurile prezentate mai sus, mai menţionăm şi utilitatea folosirii produselor dezinfectante şi a măştilor de protecţie.

Soluţiile şi gelurile hidroalcoolice

În absenţa unei surse de apă caldă şi săpun se recomandă utilizarea unei soluţii sau a unui gel hidroalcoolic pentru dezinfectarea mâinilor. Aceste produse pot conţine alcool etilic, alcool propilic sau alcool izopropilic cu concentraţii cuprinse între 60% şi 70% sau 520-630mg/g. Concentraţiile de alcool sunt prevăzute pe eticheta produsului.

Soluţiile şi gelurile hidroalcoolice se utilizează pe mâinile vizibil curate. Timpul de contact cu mâinile este foarte important; mâinile se freacă până la uscarea acestora prin evaporarea produsului. Spălarea şi dezinfectarea mâinilor se face de mai multe ori pe zi şi în special în următoarele cazuri: după tuse sau strănut, după suflarea nasului, după întoarcerea dintr-un mediu aglomerat (transport în comun, diverse colectivităţi etc.), după contactul cu un obiect sau o suprafaţă posibil contaminată de o persoană infectată cu virusul gripal.

Măştile

Măştile sunt dispozitive medicale utile în caz de epidemie. Există două tipuri de măşti:

• Măşti de protecţie respiratorie. Ele protejează în principal purtătorul măştii de cotaminarea virală. Măştile de protecţie respiratorie conţin mai multe straturi, pot fi prevăzute cu supapă, valvă de exhalare, sistem de înlăturare a mirosurilor neplăcute, bandă pentru etanşare nazală sau etanşare interioară cu spumă. Există mai multe clase de protecţie FFP1, FFP2 sau FFP3 în funcţie de nivelul de filtrare a aerului realizat de acestea.

• Măştile de protecţie chirurgicale Ele sunt utilizate pentru protejarea persoanelor care stau în preajma purtătorului măştii. Măştile chirurgicale sunt folosite fie de pacienţii contagioşi, fie de persoanele care au în grijă pacienţi clasificaţi într-o categorie de risc. Acestea nu protejează purtătorul de contactarea gripei.

Pe piaţă la ora actuală există şi măşti cu utilizare duală, care oferă protecţie atât purtătorului cât şi celor din preajma sa. De asemenea, pentru copiii de 3 ani sau mai mari există măşti speciale de dimensiuni mici. Copiii mai mici de 3 ani pot fi protejaţi prin folosirea unei măşti, în cazul utilizării unui mijloc de transport în comun.

În contextul pandemiei se recomandă luarea de măsuri care să determine creşterea imunităţii, creşterea rezistenţei faţă de infecţii şi în general un mod de viaţă sănătos.

Creşterea rezistenţei organismului se poate face prin aport crescut de vitamine fie din alimentaţie fie din suplimente nutritive, odihnă, exerciţiu fizic, vestimentaţie adecvată vremii reci, produse farmaceutice speciale şi renunţarea la anumite practici cum ar fi fumatul.

 

• Vitaminele sunt importante în menţinerea organismului sănătos şi apt de luptă împotriva infecţiilor. Dintre vitaminele de care organismul are cea mai mare nevoie pentru a avea o imunitate bună putem menţiona vitaminele complexului B şi vitamina C. Aportul de vitamine se poate face consumând legume şi fructe proaspete (în special morcovi, fasole verde, ardei, citrice, mere, căpsuni şi altele) sau prin administrarea de suplimente nutritive care se găsesc sub diferite forme farmaceutice (comprimate de supt, comprimate efervescente, capsule) şi care conţin vitamine.

 

• Odihna este foarte importantă pentru un sistem nervos şi imunitar sănătos. Studii pe adulţi arată că privarea de somn creşte sensibilitatea la îmbolnăviri prin reducerea numărului de globule albe, astfel că un somn sănătos de 8 ore pe zi nu numai că restabileşte echilibrul emoţional cât şi întăreşte sistemul imunitar.

• Exerciţiul fizic constituie o componentă importantă a unui mod de viaţă sănătos. Mersul pe jos, mersul pe bicicletă, înotul, tenisul, atletismul şi multe alte sporturi sunt activităţi care nu determină numai creşterea tonusului muscular şi psihic, ci şi creşterea rezistenţei organismului la infecţii.

• Vestimentaţie călduroasă în zilele reci, folosirea umbrelei, a pelerinei de ploaie reduc sensibilitatea organismului la factorii de mediu şi implicit previn scăderea imunităţii.

• Fumatul, viciu care are efecte nefaste asupra sănătăţii este un factor agravant în afecţiunile respiratorii. Prin fumul de ţigară se introduc în organism toxine care pot determina o sensibilitate crescută la infecţii şi la complicaţii respiratorii.

• Suplimentele nutritive imunomodulatoare pe bază de plante au dovedit acţiuni benefice în stimularea imunităţii. Dintre multitudinea de produse existente în farmacii şi în magazinele naturiste, se recomandă suplimentele pe bază de Echinaceea, Rosa canina (măceşe) sau Nigella sativa (chimen negru).

 

! Nu se administrează antibiotice decât în cazul unui diagnostic confirmat de infecţie bacteriană ! Antibioticele nu sunt eficiente decât asupra bacteriilor şi administrate necontrolat pot determina selectarea de bacterii rezistente care produc infecţii greu de tratat. De cele mai multe ori la aparitia febrei, nasului înfundat şi durerilor de cap este vorba despre o infecţie virală, în cazul căreia antibioticele nu au nici un efect.

 

Vaccinul antigripal A(H1N1)

 

Cea mai eficientă metodă de prevenire a infectării cu virusul gripal este administrarea vaccinului antigripal. Trebuie menţionat însă că, deşi eficienţa vaccinurilor este crescută, vaccinarea nu asigură o protecţie de 100% împotriva infectării cu virusul gripal. Prin vaccinare însă, scad semnificativ şansele contactării virusului, iar în cazul infectării, simptomele gripale sunt mai blânde la pacienţii vaccinaţi.

 

Ce tipuri de vaccin antigripal pandemic există?

 

Baza prevenţiei antigripale este reprezentată de vaccinarea profilactică, care trebuie să stimuleze producerea de anticorpi faţă de antigenele virale (imunitate mediată umoral). Prin vaccinare organismul dobândeşte capacitatea de a neutraliza particulele virale la nivelul mucoasei epiteliale de la nivelul tractului respirator.

În cazul vaccinurilor vii atenuate este stimulată suplimentar şi imunitatea mediată celular (limfocite T).

Vaccinurile antigripale autorizate sunt preparate utilizând tehnica culturii pe ouă embrionate, sau pe culturi de celule. În funcţie de starea materialului antigenic există 4 tipuri de vaccinuri antigripale:

1. Vaccinuri cu virus inactivat (particule virale integrale)

2. Vaccinuri virale splitate

3. Vaccinuri virale subunitare (hemaglutinina şi neuraminidaza) cu sau fără adjuvanţi

4. Vaccinuri vii atenuate, adaptate la rece.

 

 

Producerea vaccinurilor

 

 

 

 

Care sunt vaccinurile antigripale A(H1N1) autorizate de Agenţia Europeană a Medicamentului?

 

EMEA a autorizat până în prezent, pentru punerea pe piaţă, 3 vaccinuri prezentate în continuare.

 

                    Vaccinuri antigripale pandemice autorizate EMEA (octombrie 2009)

 

 

În România se utilizează pentru imunizarea contra virusului A(H1N1), vaccinul Cantgrip produs de Institutul Cantacuzino şi autorizat de Agenţia Naţională a Medicamentului.

 

Care este compoziţia vaccinurilor pandemice?

 

Pe lângă componentele care realizează imunizarea împotriva infecţiei (cel mai adesea un micrororganism omorât sau atenuat), vaccinurile sunt compuse şi din adjuvanţi care le cresc imunogenitatea, agenţi conservanţi (săruri de mercur, numite şi tiomersal) şi stabilizanţi.

 

Adjuvanţii

Adjuvanţii facilitează prezentarea antigenelor celulelor imunocompetente şi astfel produc o reacţie imună mai puternică pentru aceeaşi doză de antigen viral. Suplimentar, aceste substanţe pot să mărească protecţia în cazul producerii unor mutaţii genomice. Mai nou introduşii adjuvanţi pe bază de scualen sunt prezenţi în variantele de vaccin antigripal pandemic de anul acesta. Aceştia sunt : MF59 (scualen, polisorbat 80, trioleat de sorbitan) şi ASO3 (scualen, DL-alfa-tocoferol, polisorbat 80).

 

Tiomersalul

Tiomersalul este un compus pe bază de mercur utilizat de mult timp ca şi conservant în medicamente şi în special în vaccinuri. Tiomersalul contribuie la prevenirea contaminării bacteriene a vaccinurilor, fiind considerat unul dintre cei mai eficienţi conservanţi. Conservantul este prezent în toate variantele de vaccin antigripal de anul acesta în doze minimale : 25-50 micrograme pe doză. Practic la aceste doze, orice risc de toxicitate este exclus.

 

Producerea antigenelor virale monovalente se  realizează fie prin  inocularea pe ouă embrionate, fie pe celule vii.

Producerea pe ouă embrionate Virusul provenit din loturi de însămânţare caracterizate este inoculat în lichidul oului embrionat. După o incubare de aproximativ 5 zile, se recoltează albuşul ce conţine particulele virale. Producerea pe celule vii Virusul provenit din loturi de însămânţare caracterizate este inoculat într-o cultură celulară produsă într-un fermentator. După incubare şi multiplicarea virală, celulele sunt distruse prin liză pentru a recupera virusul.  Virusurile recoltate, sunt apoi inactivate cu formaldehidă, după care, în funcţie de tipul de vaccin se fragmentează (detergent) şi se purifică prin ultracentrifugare zonală.

Producerea vaccinurilor pe ouă embrionate

 

Ce grupuri populaţionale au prioritate la vaccinare?

 

Producţia de vaccin pandemic se realizează în mod continuu, însă la acest moment cererea pentru vaccinarea populaţiei este mai mare decât capacitatea de producţie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă vaccinarea cu prioritate a personalului medical, asigurând astfel funcţionarea sistemului de sănătate publică pe măsura evoluţiei pandemiei.

Alte priorităţi la vaccinare sunt constituite de grupurile ce prezintă riscul de a dezvolta forme severe de boală: femeile însărcinate, copii peste 6 luni şi adulţi cu afecţiuni cronice şi ale sistemului imunitar.

Menţionăm însă, că fiecare stat îşi va stabili priorităţile pentru vaccinare în aşa fel încât să asigure funcţionarea sistemelor de interes naţional, în caz de pandemie, şi protejează populaţia din categoriile de risc.

 

Cum se administrează vaccinul antigripal A(H1N1)?

 

Vaccinurile cu virus inactivat (integral, splitat, sau subunitar) se administrează parenteral, intramuscular.

Experţii recomandă administrarea la adulţii şi adolescenţii cu vârsta peste 10 ani a unei singure doze vaccinale. Datorită numărului redus de doze vaccinale, este recomandată vaccinarea cu o singură doză şi pentru categoria de vârstă 6 luni-10 ani. Studiile ulterioare vor stabili dacă este necesară schimbarea schemei de vaccinare în sensul creşterii numărului de doze vaccinale.

În cazul persoanelor imunodeprimate se recomandă administrarea de 2 doze vaccinale.

 

 

Cine nu poate fi vaccinat anti-gripă pandemică?

 

Ca regulă generală, vaccinurile inactivate nu se administrează în următoarele cazuri:

• Persoane cu istoric de reacţii anafilactice, reacţii de hipersensibillitate, sau alte forme de reacţii alergice la oricare din componentele vaccinului, sau la ouă

• Persoanele care au prezentat în antecedente o reacţie alergică la vaccinul antigripal sezonier

• Persoanele care au dezvoltat sindrom Guillain-Barré în 6 săptămâni de la administrarea unui vaccin antigripal

• Copiii mai mici de 6 luni

• Persoane care prezintă boli febrile de gravitate moderată spre severă (se recomandă amânarea vaccinării)

 

Se pot administra concomitent vaccinul anti-gripă pandemică şi vaccinul anti-gripă sezonieră?

 

Vaccinurile antigripale inactivate se pot adimintra în acelaşi timp, însă adminstrarea ar trebui făcută în zone diferite. Experţii sunt de părere că administrarea vaccinului antigripal pandemic şi sezonal în acelaşi timp ar putea prezenta beneficii, deoarece vaccinul pandemic nu oferă protecţie împotriva altor virusuri gripale cum sunt cele sezoniere. Studiile în acest sens sunt însă în derulare.

 

Există riscul unei infectări cu virusul gripal A(H1N1) prin administrarea vaccinului?

 

Vaccinurile inactivate conţin virusuri omorâte sau fragmente de virusuri care nu au capacitatea de a produce infecţii. Simptome pseudogripale minore cum durerile musculare sau febra, resimţite la administrarea vaccinului antigripal reprezintă reacţia sistemului imunitar la particulele virale din vaccin. Aceste simptome sunt blânde şi nu durează mai mult de o zi.

Medicaţia antivirală

 

Medicamentele antivirale se utilizează pentru tratamentul precoce al gripei prin reducerea capacităţii de multiplicare a virusului. Administrate cât mai repede după contactul cu o sursă de infecţie, ele previn infectarea. În cazul administrării de la primele simptome ale gripei (primele 48 de ore), antiviralele îi atenuează simptomatologia, reduc perioada de convalescenţă şi previn complicaţiile.

 

Antivirale eficiente împotriva virusului gripal A(H1N1) autorizate la noi în ţară de către Agenţia Naţională a Medicamentului prin procedură centralizată sunt :

• Tamiflu® (oseltamivir) – produs de laboratoarele Roche

• Relenza® (zanamivir) – produs de laboratoarele GlaxoSmithKline

 

 

Tamiflu® (oseltamivir)   Rezumatul caracteristicilor produsului   Relenza® (zanamivir)   Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

Oseltamivir acţionează prin inhibarea replicării virale şi difuziunii virusului în organism. Acesta se administrează oral, având acţiune sistemică. Formele farmaceutice autorizate sunt pulberea pentru suspensie orală 12mg/ml şi capsulele de 30, 45, 75mg.

Zanamivir are acelaşi mecanism de acţiune ca şi oseltamivir, însă localizat la nivelul căilor respiratorii deoarece acesta difuzează greu în circulaţia generală. Substanţa se găseşte sub formă de pulbere de inhalat unidoză de 5mg. Acest mod de administrare nu este recomandat copiilor mai mici de 5 ani.

 

Terapia cu antivirale nu este un substituent al vaccinării antigripale. Protecţia împotriva gripei persistă numai pe perioada administrării antiviralului.

 

Comunicat de presă al EMEA referitor la recomandările privind utilizarea medicamentelor antivirale în cazul unei pandemii de gripă de tip A cu o nouă tulpină H1N1   Evaluare actualizată a medicamentelor antivirale active faţă de virusul gripal, cu potenţial de utilizare în cursul unei pandemii

 

Conform comunicatului Ministerului Sănătăţii, din 09.11.2009, prescrierea antiviralelor oseltamivir şi zanamivir se face numai în cazuri confirmate şi severe internate în unităţile sanitare!

 

 

1. Tamiflu® (oseltamivir)

 

Posologie

Tamiflu® (oseltamivir) se administrează oral pentru tratamentul precoce al gripei. Antiviralul şi-a dovedit eficacitatea şi în cazul virusului gripal A(H1N1)2009. Comitetul pentru medicamente de uz uman (CHMP) al Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) a aprobat pe data de 27 aprilie 2009 prelungirea termenului de valabilitate a Tamiflu® de la 5 la 7 ani, bazându-se pe date noi privind stabilitatea produsului. Această prelungire a valabilităţii nu se aplică şi suspensiei pentru uz pediatric.

 

Tratamentul infecţiei:

• Pentru adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) şi adulţi: Doza orală recomandată este de 75 mg oseltamivir de 2 ori pe zi, timp de 5 zile.

• Pentru copiii cu vârstă mai mare de 1 an: Tamiflu® este disponibil sub formă de capsule a 30 mg şi 45 mg şi sub formă de suspensie orală.

Se recomandă următorul regim de ajustare a dozelor în funcţie de greutate:

 

Greutate corporală                    Doza recomandată

            ≤ 15 kg                                        30 mg de 2 ori pe zi

            > 15 kg până la 23 kg                   45 mg de 2 ori pe zi

            > 23 kg până la 40 kg                   60 mg de 2 ori pe zi

            > 40 kg                                         75 mg de 2 ori pe zi

 

Capsulele Tamiflu® şi suspensia Tamiflu® sunt forme farmaceutice bioechivalente, doze de 75 mg pot fi administrate fie:

            - o capsulă de 75 mg sau

            - o capsulă de 30 mg plus o capsulă de 45 mg sau

            - prin administrarea suspensiei în doza de 30 mg plus o doză de 45 mg.

Adulţilor, adolescenţilor sau copiilor (> 40 kg) care nu pot înghiţi capsule li se poate administra doza potrivită de Tamiflu® suspensie.

În situaţiile în care suspensia orală comercializată de Tamiflu® nu este uşor disponibilă, adulţii, adolescenţii sau copiii care nu pot înghiţi capsulele pot să primească dozele corespunzătoare de Tamiflu® prin deschiderea capsulelor şi răsturnarea conţinutului acestora într-o cantitate mică (maximum 1 linguriţă) de alimente îndulcite (siropul de ciocolată obişnuit sau fără zahăr, miere - numai pentru copiii de doi ani sau mai mari, zahăr brun sau de masă dizolvat în apă, topinguri pentru desert, lapte condensat îndulcit, suc de mere sau iaurt), pentru a masca gustul amar.

Amestecul trebuie agitat şi întregul conţinut administrat pacientului. Amestecul trebuie înghiţit imediat după preparare.

 

 

Copii cu vârsta sub un an

În contextul pandemiei declarate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Comitetul pentru medicamente de uz uman al Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) a concluzionat că beneficiile utilizării medicamentului Tamiflu® depăşesc riscurile în cazul copiilor, fiind astfel autorizat pentru administrare.

Posologia în cazul tratamentului curativ:

2mg/kg de două ori pe zi timp de 5 zile la sugarul de la 0 la 1 luna

2,5mg/kg de două ori pe zi timp de 5 zile la sugarul de la 1 luna la 3 luni

3mg/kg de două ori pe zi timp de 5 zile la sugarul de la 3 luni la 12 luni

 

Femei gravide şi femei care alăptează

         În comunicatul de presă din data de 8 mai 2009 al Comitetului pentru medicamente de uz uman (CHMP) al Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) se specifică faptul că în cazul unei pandemii de gripă tip A, subtip H1N1, beneficiile utilizării oseltamivir la femeile gravide şi la femeile care alăptează depăşesc riscurile, fiind astfel autorizat pentru administrare.

 

 

2. Relenza® (zanamivir)

 

Posologie

  Relenza® (zanamivir) se administrează inhalator, prin utilizarea unui dispozitiv special numit Diskhaler care eliberează o doză fixă de pulbere ce conţine 5mg de substanţă activă. Antiviralul se utilizează pentru tratamentul precoce al gripei de tip A cât şi de tip B la adulţi şi la copii mai mari de 5 ani. Relenza® nu este autorizat pentru administrarea la copii mai mici de 5 ani.

  Tratamentul cu Relenza® trebuie început în primele 48 de ore de la debutul simptomelor gripale la adulţi, şi în primele 36 de ore la copii.

   Administrarea inhalatorie se face exclusiv prin cavitatea bucală.

 

Posologia în cazul tratamentului curativ:

• 5 mg de două ori pe zi timp de 5 zile pentru adulţi şi copii mai mari de 5 ani

 

 

      Femei gravide şi femei care alăptează

      În comunicatul de presă din data de 8 mai 2009 al Comitetului pentru medicamente de uz uman (CHMP) al Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) se specifică faptul că în cazul unei pandemii de gripă tip A, subtip H1N1, beneficiile utilizării zanamivir la femeile gravide şi la femeile care alăptează depăşesc riscurile, astfel medicamentul este autorizat pentru administrare.

   Definiţiile Organizaţiei Mondiale ale Sănătăţii pentru un eveniment advers/ reacţie adversă

Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului încurajează raportarea următoarelor reacţii/evenimente adverse de către profesioniştii din domeniul sănătăţii:

• Evenimentele adverse care prezintă interes deosebit :

  • Afecţiuni ale sistemului nervos central (SNC): sindromul Guillain-Barré, nevrite, convulsii, parestezii faciale, encefalite, precum şi afecţiunile inflamatoare demielinizante

  • Reacţii anafilactice

  • Vasculite

  • Ineficienţa vaccinării

• Reacţii adverse fatale sau care pun viaţa în pericol

• Reacţii adverse grave şi/sau neaşteptate